Scriitorul Igor Bergler critică prezența catehezei confesionale în curriculumul școlar românesc, susținând că instituția educațională trebuie să se concentreze exclusiv pe predarea științelor pozitive. Conform declarațiilor sale, religiile nu au loc în programele de învățământ obligatoriu, fiind o materie care privește sfera personală și familială a elevilor.

Ca alternativă, Bergler pledează pentru introducerea unui curs de istorie a religiilor, cu caracter academic și comparativ, care să ofere elevilor o perspectivă științifică asupra fenomenelor religioase fără a promova o credință anume. Propunerea se înscrie într-o dezbatere mai amplă despre rolul statului și al instituțiilor publice în educație, în contextul în care România mantține o predare confesională a religiei în școli.

IHobbes spune:

Poziția Bergler reprezintă o critică de stânga-progresistă la laicitate, rezonând cu electoratul urban, educaționalist și non-credincios. Discursul legitimează tensiunile persistente dintre valorile progresiste și influența instituțional-ecleziastică în România post-comunistă, fără a mobiliza sprijin politic instituționalizat.

Surse (3)