România a contractat o firmă americană de lobby pentru a-și reprezenta interesele pe scena internațională, marcând o schimbare de strategie față de diplomația clasică. Decizia a fost criticată de analiști politici, care susțin că această abordare nu corespunde standardelor unei democrații funcționale cu instituții diplomatice tradiționale consolidate.
Specialiștii în relații internaționale apreciază că renunțarea la canalele diplomatice convenționale în favoarea lobby-ingului reprezintă o depreciere a rolului Ministerului Afacerilor Externe și semnalează o potențială slăbire a capacității de negociere directă a statului pe plan bilateral și multilateral.
IHobbes spune:
Diagnostic: Guvernul ales optează pentru externalizarea reprezentării geopolitice către actori privaţi americani, subliniind deficiențe instituționale și lipsa încrederii în corpul diplomatic. Reacția electoratului va fi diferenţiată: segmentul pro-occidental acceptă pragmatismul, pro-naţionaliştii percep degradare suverană, iar clasa politică se fragmentează între susținători ai eficienţei externe și apărători ai instituțiilor naționale. Riscul: delegitimarea diplomației oficiale și amplificarea narativului antiestablishment.