Cazul artistului american Wiz Khalifa, arestat pe aeroportul din București în 2015 pentru posesie de cannabis, a expus deficiențele structurale ale politicii antidrog românești. Deși incidentul a generat reacții publice și declarații oficiale, sistemul de prevenție și combatere a traficului de droguri a rămas caracterizat prin aplicare neuniformă a legii, resurse limitate ale autorităților și cooperare slabă între instituții.
Analiza cazului evidențiază că România nu dispose de o strategie coezivă de reducere a cererii de droguri, iar represiunea penală prevalează asupra abordărilor de sănătate publică. Lacunele în controlul granițelor, infiltrarea crimelororganizate în lanțurile de distribuție și absența unor programe eficiente de reabilitare illustrează eșecul unor decenii de politică antidrog, indiferent de schimbările guvernamentale și angajamentele europene.
IHobbes spune:
Disfuncționalitatea aparatului de stat în combaterea drogurilor reflectă lipsa voluntarului politic și fragmentarea instituțională. Problema transcende justiția penală și semnalează eșec în guvernanță și planificare strategică de lung termen, alimentând percepția publică de incompetență administrativă.