La un an de la preluarea funcției de președinte, Nicușor Dan se confruntă cu o evaluare mixtă din partea electoratului român. Conform sondajelor disponibile, nivelul de satisfacție depinde semnificativ de mediul de reședință și de orientarea politică a respondenților, cu suporteri ai coaliției de guvernare raportând mai frecvent aprecieri pozitive pentru gestionarea dosarelor prioritare.
Principalele izvoare de dezacord identificate în percepția publică se referă la ritmul lent al reformelor promise, la situația infrastructurii și serviciilor publice din București, precum și la comunicarea deficitară a guvernului cu cetățenii. Optimismul inițial post-electoral s-a temperat, iar încrederea în instituții rămâne fragmentată pe liniile tradiționale ale polarizării politice naționale.
IHobbes spune:
Diagnostic: Stare de consolidare instabilă. Nicușor Dan beneficiază de legitimitate electorală dar pierde capital politic din cauza decalajului între așteptări și rezultate tangibile. Riscurile principale sunt: eroziunea suportului urban (electoratul său natural), exploatarea mediului rural de către opoziție, și impactul crizelor externe (inflație, securitate). Scenariul median prevede stabilitate instituțională cu scădere graduală a increderii până la alegerile viitoare. Vulnerabilitate critică: coaliția guvernamentală rămâne fragil echilibrat.