Eugen Tomac a criticat luni atitudinea partidelor politice față de negocieri, afirmând că a manifestat deschidere spre compromisuri rezonabile, dar nu a găsit aceeași disponibilitate din partea formaţiunilor politice. Declaraţiile liderului PMP vin în contextul discuţiilor pentru formarea unei coaliţii guvernamentale, evidenţiind tensiunile din negocierile între principalii actori politici.
Absenţa unui teren comun de înţelegere între partide pe chestiuni cheie reprezintă un obstacol semnificativ în procesul de guvernare. Poziţia adoptată de Tomac reflectă frustrarea unui actor politic de rang mediu, cărui capacitate de negociere este limitată de ponderea redusă în Parlament, în condiţiile în care majorităţile parlamentare necesită coaliţii complexe.
IHobbes spune:
Diagnostic: Fragmentare coaliţională avansată. Actor secundar (PMP ~5-6% electoral) se poziţionează ca mediator rațional în faţa a doi-trei poli majori refractari la compromis. Semnalizare de tip 'culpă externă' (partidele nu cooperează) mască putere de negociere slabă. Risc: blocare guvernamentală prelungită sau coaliţie exclusivă majoră (PSD-PNL) ce izolează actori mici. Temperament: performanţă retorică pentrubase PMP; semnalizare spre electorat că lider încearcă inclusiune.