Un studiu recent explică de ce indicele ROBOR, utilizat pe scară largă pentru creditele în lei, nu urmărește întocmai rata-cheie stabilită de Banca Națională a României. Analiza arată că ROBOR este influențat de o serie de factori multipli care depășesc decizia autorității monetare centrale, inclusiv condițiile de lichiditate pe piața interbancară, percepția riscului contrapartidei și volatilitatea ratelor de pe piețele internaționale.
Cercetătorii evidențiază că, deși rata BNR constituie o referință importantă, banca centrale nu controlează direct ROBOR, care se formează din cotațiile oferite de băncile comerciale. Astfel, diferența dintre aceste două rate reflectă o realitate a piețelor financiare: comportamentul actorilor economici privați nu replică în totalitate ordinele politicii monetare oficiale, ci răspunde la incentivuri și constrângeri specifice ale mediului de tranzacționare.
Pentru consumatori și întreprinzători, această constatare are implicații practice semnificative. Chiar dacă BNR reduce rata de referință, ROBOR poate să nu scadă proporțional, ceea ce afectează costul creditelor și economiile. Studiul sugerează necesitatea unei comunicări mai transparente din partea instituțiilor financiare și a unei mai bune înțelegeri publice a mecanismelor care determină ratele la care creditele ajung la nivelul străzii.
IHobbes spune:
Sistemul de transmisie monetară românesc prezintă o deconexiune structurală între intențiile politicii BNR și comportamentul de pret al bancilor comerciale, indicând o fragmentare a mecanismelor de control macroeconomic în contextul unei piețe financiare parțial liberalizate și expuse la volatilitate externă. Diagnosticul sugerează vulnerabilitate la șocuri de încredere și capacitate limitată de guvernanță monetară efectivă.