Statul a încasat în ultimul an 8,3 miliarde lei sub formă de dividende de la companiile pe care le deține, reprezentând aproximativ 90% din profitul net generat de aceste entități. Suma substanțială reflectă politica de extragere maximă de resurse din sectorul public, companiile de stat fiind tratate ca surse de venit pentru bugetul de stat mai degrabă decât ca instrumente de investiție și dezvoltare economică.
Această practică ridică întrebări privind capacitatea de reinvestire și modernizare a companiilor publice, care au resurse financiare limitate după distribuția dividendelor către stat. Impactul asupra competitivității și eficienței acestor entități economice rămâne o problemă structurală în contextul unei administrații publice cu priorități financiare pe termen scurt.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic: Stat prădător care privilegiază extragerea de resurse din economia publică în dauna investițiilor și modernizării. Risc crescut de deteriorare a performanței companiilor de stat, amplifică decalajul de competitivitate și consolidează modelul de captură fiscală. Electatul percepe management incompetent al bunului public și eroziune a încrederii în instituții.