Autoritățile centrale au adoptat o abordare unilaterală în identificarea profesiilor necesare pieței de muncă române, stabilind acestea fără consultări prealabile cu mediul de afaceri și patronatele. Potrivit surselor, statul decide în mod independent de ce meserii are nevoie România, ignorândInputul direct al actorilor economici care operează pe teren și cunosc cerințele reale ale industrie.
Această practică generează tensiuni între sectorul public și privat, în contextul în care patronatele și companiile ar putea oferi perspective valoroase asupra deficitelor de competență și nevoilor de formare profesională. Lipsa dialogului între autoritățile responsabile de politicile educaționale și mediul de afaceri reduce eficiența procesului de adaptare a forței de muncă la dinamica economică și poate perpetua dezechilibrele dintre oferta educațională și cererea de pe piață.
IHobbes spune:
Diagnostic: Eroziune a mecanismelor corporatiste de reprezentare. Statul ignora parteneriatul public-privat, consolidând un model decizional centralizat, opac și distant de realitățile economice. Risc de amplificare a frustrării patronatului, slăbire a legitimității politicilor și perpetuare a mismatch-ului profesional. Fenomen tipic pentru regimuri de guvernanță fragile cu instituții de dialog social defuncte.