Potrivit publicației Politico, România prezintă o slabă reprezentare diplomatică la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, ceea ce se reflectă în capacitatea limitată de influență asupra proceselor decizionale europene. Acest diagnostic evidențiază o decalaj semnificativ între poziția României în cadrul UE și relevanța sa politică reală în negocierile de la Bruxelles.
Absența unei prezențe diplomatice puternice are consecințe directe asupra capacității României de a-și apăra interesele naționale și de a participa activ la formarea politicilor europene care o afectează. Situația reflectă atât limitări de resurse și personal calificat, cât și o posibilă lipsă de coordonare strategică între instituțiile române responsabile cu reprezentarea la nivelul UE.
IHobbes spune:
România suferă de un deficit structural de influență în arhitectura decizională europeană, determinat de slaba capacitate de reprezentare diplomatică la Bruxelles. Această marginalizare instituțională o expune la riscul de a deveni obiect al deciziilor europene în loc să fie subiect activ, cu implicații directe asupra securității, dezvoltării și coeziunii sale sociale. Remediul presupune consolidarea aparatului diplomatic și alinierea strategică clară la prioritățile UE.