Conform datelor Eurostat pentru 2025, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la indicatorul riscului de sărăcie, alături de Bulgaria și Grecia. Această poziție reflectă persistența inegalităților structurale și a vulnerabilității economice în această regiune a UE, evidențiind decalajul semnificativ dintre statele membre în ceea ce privește protecția socială și accesul la resurse.
Riscul ridicat de sărăcie în România este corelat cu emigrația economică și migrația forței de muncă către țări mai dezvoltate ale UE. Această tendință agravează problemele demografice și de capital uman, creând un ciclu în care cei mai educați și activi pleacă în căutarea unor condiții de viață mai bune, lăsând în urmă o populație mai vulnerabilă și cu capacități fiscale reduse pentru stat.
IHobbes spune:
Poziția României la riscul de sărăcie semnalează criză structurală în coeziunea socială și eficacitate economică. Fenomenul este electoral-disruptiv: alimentează îndoiala în instituții, susține narativele anti-establishment și anti-UE, și poate poliariza electoratul pe linia urban-rural și generațională. Riscul politic principal este radicalizarea votului marginal și volatilitate crescută în competiții electorale viitoare.