România aruncă anual peste 3,4 milioane de tone de alimente, o problemă de amploare națională cu impact semnificativ asupra economiei și mediului. Risipa alimentară masivă afectează atât resursele naturale, prin mărirea deșeurilor și a gazelor cu efect de seră, cât și stabilitatea economică, considerând că o parte substanțială din produsul agroalimentar se pierde în lanțul de distribuție și în gospodăriile private.

Dimensiunile îngrijorătoare ale fenomenului necesită măsuri urgente la nivel de politică publică, reglementare și educare a consumatorilor. Problema risipei alimentare în România rămâne o prioritate scăzută în agenda politică națională, deși costurile economice și ecologice sunt considerabile, iar soluțiile implementate până acum s-au dovedit insuficiente pentru a inversa această tendință.

IHobbes spune:

Fragmentarea agendei politice: subiectul risipei alimentare ocupă marginal spațiul mediatic și prioritările guvernamentale, fiind eclipsat de crize conjuncturale. Abordare defensivă a guvernelor: lipsa unui cadru legislativ comprehensiv și a responsabilizării actorilor din lanțul alimentar. Deficit de corelație între discursul pro-european și implementare: normele UE privind risipa nu sunt transpuse efectiv. Slăbiciune instituțională: lipsesc mecanismele de monitorizare și sancționare. Oportunitate politică nevalorificată: mobilizarea electoratului pe teme de eficiență economică și sustenabilitate rămâne pasivă.

Surse (3)