România dispune de aproximativ 250.000 de specialiști în IT, iar industria tehnologică contribuie cu 8% la Produsul Intern Brut, poziționând țara ca actor semnificativ pe piața europeană a serviciilor digitale. Această forță de muncă calificată operează într-un mediu beneficiar de infrastructură de internet de viteză mare, care plasează România în topul european al conectivității digitale.

Cu toate acestea, sectorul IT românesc se confruntă cu un paradox structural: aproximativ 40% dintre întreprinderile din economie nu dispun nici măcar de website. Discrepanța relevă o digitalizare inegală la nivel macro-economic, în care competența tehnică și resursele de specialiști nu se traduc proporțional într-o adopție tehnologică uniformă în rândul mediului de afaceri, în special al IMM-urilor și al sectorului tradițional.

IHobbes spune:

Paradoxul digital românesc reflectă o fragmentare structural-economic: elite și companii tech globale cu capacități mari versus rest-of-economy cu adoptie digitala redusa. Fenomenul semnala disfunctionalitate in transfer tehnologic, governance institutional slab si divide economic profund. Riscuri: polarizare economica, competitivitate redusa, depen denta de expertise extern, susceptibilitate la narrativ populist anti-tech.

Surse (3)