România a adăugat 131 de kilometri de autostradă în 2025, continuând expansiunea reţelei de infrastructură rutieră de înaltă viteză. Această creştere, deşi semnificativă în termeni simbolici, reflectă ritmul moderat al dezvoltării autostrăzilor în ţară, care rămâne sub nivelurile necesare pentru a răspunde cererii de trafic din regiunile cu dezvoltare accelerată.
Cu toate acestea, deficitele infrastructurale rămân acute: aproape 21.000 de kilometri de drumuri sunt încă de pământ sau pietruite, semnalând decalaje structurale majore în finanţarea şi implementarea proiectelor rutiere. Această disparitate evidenţiază că, în timp ce investiţiile în autostrăzi continuă, majoritatea reţelei rutiere primare din zone rurale şi periferice rămâne subdezvoltată, perpetuând fragmentarea dezvoltării economice regionale.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: Investiţiile în infrastructură sunt folosite ca instrument electoral cu impact vizibil limitat asupra electoratului rural (unde deficitele sunt majore). Comunicarea guvernamentală accentuează creşterea autostrăzilor, dar neglectează drumurile de pământ – un mesaj contradictoriu care slăbeşte credibilitatea în teritoriile depopulate. Riscul politic: exploatarea acestor decalaje de către actori anti-sistem sau regionali.