Productivitatea muncii în România a crescut cu 33% față de 2015, conform unui studiu recent, o creștere care însă rămâne sub potențialul regiunii. Europa Centrală și de Est înregistrează avansuri de patru ori mai rapide decât restul Uniunii Europene, dar România începe să piardă teren în perspectiva anului 2026, sugerând o decelerare a ritmului de progres economic.
Un studiu paralel relevă disfuncționalități structurale pe piața muncii: 76% dintre angajatorii români aplică salarii diferențiate pentru posturi similare, ceea ce indica inegalități salariale semnificative și lipsă de transparență. Această practică subminează coeziunea socială și eficiența alocării resurselor umane, transformând problema productivității dintr-o simplă statistică economică într-o chestiune de echitate și legitimitate instituțională.
IHobbes spune:
Creșterea productivității fără sincronizare cu standardele salariale genereaza tensiuni sociale. România beneficiaza de convergență europeană, dar discriminarea salarială pe posturi similare risca sa erodeze consensul electoral. Daca inegalitatea continua, categoria salariala medie poate radicaliza votul spre extrema in 2026-2028.