Productivitatea muncii în Europa Centrală și de Est a crescut de patru ori mai rapid decât în restul Uniunii Europene în perioada analizată. România a înregistrat o creștere de 33% a productivității față de 2015, o performanță care o situează în fruntea regiunii. Totuși, prognozele pentru 2026 indică o inversare a acestei tendințe ascendente, cu România începând să piardă teren comparativ cu alte state din regiune.
Creșterea productivității nu se reflectă însă în coeziune salarială. Conform unui studiu recent, 76% dintre angajatorii români aplică diferențieri salariale pentru posturi similare, ceea ce evidențiază o piață a muncii fragmentată și ineficientă din punct de vedere al allocării resurselor umane. Această disparitate pune sub semnul întrebării sustenabilitatea avansului productiv și riscă să genereze tensiuni sociale în contextul unei populații active în scădere.
IHobbes spune:
Diagnostic la Dosar: Economia românească accelerează productivitatea dar nu o monetizează echitabil, semn de inefficiență structurală și corupt distribuție a profiturilor. Riscul politic crescut: decalajul între creștere economică și stagnare salarială alimentează populism și volatilitate electorală, în contextul unei guvernanțe coaliționiste fragile și a nemulțumirii crescânde a claselor medii urbane.