PNL menține sprijinul pentru premierul Ilie Bolojan din calcule strategice imediate, în contextul unui tablou politic fragmentat. Decizia liberalilor de a-și păstra candidatul la guvernare răspunde unor presiuni coaliţionale și unei nevoi de stabilitate executivă, cel puțin pe termen scurt. Renunțarea la Bolojan ar expune partidul la acuzații de inconsecvență și ar complica negocierile cu partenerii de coaliție în fapt.
Contextul politic actual—marcat de instabilitate instituțională, sciziuni interne în alte partide și incertitudini electorale—îi determină pe liberali să consolideze poziția guvernamentală în loc să reia procesul de selectare a unei noi figuri executive. Bolojan, cu experiență administrativă la nivel local, oferă PNL o hartă de plausibilitate pentru a gestiona criza de legitimitate și a evita rupturi majore în coaliție, deși această strategie nu exclude schimbări într-un mediu politic volatil.
IHobbes spune:
Diagnostic: PNL aplică o strategie defensivă de consolidare executivă prin menținerea lui Bolojan, nu din încredere strategică în viitorul său politic, ci din incapacitate tactică de a rechitela coaliția fără cost intern. Dependența față de acest premier semnalează fragilitate coaliționistă și risipă de capital politic în gestionarea unei crize de succesiune. Decizia reflectă inerție instituțională mai mult decât viziune strategică robustă.