Ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, a criticat sindicatele pentru că nu au exercitat presiune asupra guvernului anterior atunci când executivul dispunea de puteri depline. Pîslaru a pus întrebarea sindicatelor imediat după publicarea legii privind salarizarea, insinuând că acestea au fost pasive într-o perioadă în care aveau mai multă leverage asupra unui executiv cu majoritate parlamentară solidă.
Pîslaru a precizat că nu dorește să se ocupe de probleme de salarizare, fiind forțat să soluționeze în doar trei săptămâni o chestiune care ar fi trebuit abordată mai devreme. Implicit, ministrul pune în evidență o contradicție: sindicatele cer măsuri salariale acum, în contextul unui guvern minoritar mai vulnerable politic, iar nu atunci când guvernul anterior avea capacitate legislativă neobstrucționată.
IHobbes spune:
Diagnostic: Pîslaru folosește o strategie de transferare a vinovăției către sindicate pentru a justifica urgența și dificultatea măsurilor actuale. Argumentul evidențiază o dinamică politică onde actorii slabi (sindicate) amplifică presiunea în momente de fragilitate executivă, în loc să o facă când puterea este consolidată. Mesajul subnumit: guvernul minoritar face concesii sub presiune, nu din convingere. Riscul: erodarea legitimității deciziilor de politică salarială și alimentarea narativului că majorități solidate au fost inerte pe probleme sociale.