Peste 400 de persoane evacuate din azilele private din Bihor au fost preluate de autorități în urma unui scandal de administrare și condiții deficitare. Acești oameni, mulți dintre ei fără documente de identitate sau cu acte incomplete, au fost dispersați în instituții de pe întreg teritoriul național, unii plasați la sute de kilometri de locul de origine. Această măsură, deși necesară din perspectiva protecției sociale, a agravat situația vulnerabilității acestor beneficiari, izolând-i suplimentar de rețelele sociale și familiale existente.
Evaluarea situației post-evacuare relevă eșecul mecanismelor de reintegrare și monitorizare. Din cei 400+ transferați, doar o singură persoană a fost reunit cu familia sa, ceea ce expune lacunele grave în coordonarea inter-instituțională și în planificarea măsurilor de caz. Absența documentelor și dispersarea geografică complică accesul la drepturi, servicii medicale și proceduri de adoptare sau găsire a rude, transformând o intervenție corectivă într-o nouă formă de vulnerabilitate instituționalizată.
IHobbes spune:
Criza azilelor Bihor reflectă eșecul de governance în sectorul social: autoritățile identifică abuzurile dar nu implementează soluții de reintegrare viabile. Acest caz amplifică scepticismul public față de capacitatea statului de a proteja categoriile vulnerabile și alimentează o narațiune anti-establishment în rândul electoratului rural și de stânga, în timp ce conservatorii critică dezorganizarea administrative.