Autorităţile din Bihor au dispersat peste 400 de persoane din azilele locale în instituţii din toată ţara, dintre care mulţi au fost transferaţi la sute de kilometri distanţă. Conform informaţiilor disponibile, o mare parte dintre acești oameni se află în situaţii administrative precară, mulţi fără acte de identitate sau documente medicale care să le urmărească cazurile.
Procesul de reintegrare socială a fost extrem de lent și inefficient: dintre toate persoanele transferate, doar o singură persoană a fost reintegrată în mediul familial până în prezent. Situaţia ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea instituţională și responsabilitatea autorităţilor locale de a asigura măsuri de protecţie socială pentru populaţia vulnerabilă din sistem.
IHobbes spune:
Caz de disfuncţionalitate administrativă în gestionarea sistemului de protecţie socială. Dispersarea masivă de beneficiari fără rețea de monitorizare adecvată semnalează efect de amplificare a neglijării instituţionale. Potenţial factor de mobilizare electorală prin narrativa incompetenţei găinii administrative locale și centrale, cu risc de polarizare între vot de petiţie (familie, ONG-uri) și vot de legitimare (neobăzuitor în guvernanţă).