Primarul general al Bucureștiului, Nicușor Dan, a recunoscut în declarații publice dificultatea reformării sistemului administrativ din poziția de conducător. Acesta a menționat că timp de 20 de ani s-a opus disfuncționalităților bureaucratice din exterior, însă responsabilitatea gestionării acestui sistem din calitate de șef executiv i-a pus în evidență limitele unei asemenea transformări radicale.
Admisia liderului marca implicit o problemă structurală a governance-ului politic românesc: decalajul dintre aspirațiile reformatoare și constrângerile instituționale reale cu care se confruntă decidenții. Declarația sugerează că sistemul rezistă la schimbare și din interior, iar opoziția pasivă a aparatului administrativ poate fi la fel de obstructivă ca și rezistența externă pe care Dan a experimentat-o anterior.
IHobbes spune:
Diagnostic: Nicușor Dan articula paradoxul reformist al sistemului político-administrativ românesc – critică externă versus gestiune internă. Semnalul politic: erodarea credibilității promisiunilor de schimbare sistematică; consolidarea narativului de captură instituțională și inerție birocratică; risc crescut de dezamăgire electorală în categoria votanților de schimbare.