Președintele Nicușor Dan a evitat să dea un răspuns direct atunci când a fost întrebat dacă acceptă sprijinul partidului AUR pentru formarea unui nou guvern. Într-o declarație politică caracteristică, Dan a subliniat că discuția privind susținerea AUR nu îl privește pe el, ci pe viitorul prim-ministru, și că orice guvern pe care îl va susține va fi riguros pro-occidental și ancorat valorilor europene.
Șeful statului se pregătește pentru o deplasare la Bruxelles, unde va participa la summitul Uniunii Europene. Această mișcare pare calculată să-i ofere unei poziții de arbitru deasupra fricțiunilor coaliției, menținând în același timp ambiguitatea asupra acceptării sprijinului unor partide controversate precum AUR, care a avut o poziție mai critică față de instituțiile internaționale.
Evitarea unui răspuns explicit sugerează o strategie de deschidere față la diverse opțiuni coaliționiste, în timp ce reafirmarea orientării pro-occidentale servește ca garanție pentru partenerii externi ai României. Presiunea asupra formării unui guvern funcțional depășește, aparent, reticențele ideologice față de anumite partide parlamentare.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: Nicușor Dan practică o ambiguitate tactică tipică liderilor cu puteri executive limitate în sisteme semi-prezidențiale. Refuzul de a accepta sau respinge explicit AUR reflectă o jocuri pe două tabuluri—menținerea legitimității europene prin declarații de principiu, simultan cu pragmatismul coaliției parlamentare. În contextul electoral volatil din România, unde vota AUR este în creștere în rândul constituencies rurale și periurbane, o respingere explicită ar costa electoral, iar acceptarea ar costa reputațional. Strategia de așteptare și delegare către PM este optimală pentru arbitrajul presidential în absența unei majorități parlamentare clare.