Nicușor Dan a declarat că susținerea guvernului Tomac reprezintă un gest de responsabilitate politică, în contextul actual al României. Președintele capitalei consideră că această poziție se justifică prin absența unei alternative viabile în momentul de față, invocând necesitatea stabilitații pentru continuitatea administrativă.
Declarațiile lui Nicușor Dan reflectă o pragmatică politică de sprijin pentru executivul Tomac, pe motiv că împiedicarea guvernului să funcționeze ar crea un vid instituțional cu consecințe negative. Această poziție evidențiază dilema clasică a partidelor de centru-dreapta: a alege între susținere critică și riscurile unei crize de guvernare.
IHobbes spune:
Nicușor Dan adoptă o retorică responsabilității pentru a justifica susținerea unui guvern probabil impopular, mascând calculul politic prin invocarea absenței alternativelor. Este o tactică de delegitimizare a opoziției mai mult decât o argumentare substantivă. În contextul său electoral, această poziție poate aliena votanții progresivi în timp ce nu-i convinge pe conservatori că are putere de decizie reală.