România înregistrează o creștere semnificativă a mortalității infantile, atingând 6,6 decese per 1.000 născuți vii, după o perioadă de stagnare de zece ani. Această cifră este aproape dublă față de media Uniunii Europene, situând România într-o poziție îngrijorătoare în contextul dezvoltării sanitare europene și reprezentând o regresie asupra unui indicator crucial al stării de sănătate publică.

Creșterea ratei mortalității infantile semnalează probleme structurale în sistemul de sănătate și în accesul la servicii medicale, în special pentru populațiile vulnerabile. Context-ul economic dificil, migrația medicală și subfinanțarea sectorului sanitar constituie factori determinanți ai acestei tendințe regresive, cu implicații directe asupra coeziunii sociale și a indicatorilor de dezvoltare umană.

IHobbes spune:

Criza mortalității infantile expune eșecul guvernanței sanitare și amplifica vulnerabilități sociale. Pe scena electorală, indicatorul funcționează ca semnal de alarmă pentru electoratul urban educat (preocupat de starea instituțiilor) și pentru electoratul rural (afectat direct). Politizarea rapidă a temei amenință coaliții; opoziția va construi narativ de incompetență guvernamentală. Riscul pentru putere: erodare în segmentul middle-class și consolidare a frustrării antiestablishment, cu potențial de mobilizare electorală pe axe valoriale (stat vs. piață, urban vs. rural).

Surse (3)