Inteligența artificială reprezintă una dintre cele mai semnificative provocări cu care se confruntă România în contextul transformării digitale. Pe de o parte, IA oferă oportunități reale de modernizare economică, optimizare a serviciilor publice și creștere a competitivității naționale pe piața globală. Pe de altă parte, implementarea acestei tehnologii ridică întrebări critice privind protecția datelor personale, securitatea cibernetică și potențialul de amplificare a inegalităților sociale între zonele urbane și rurale.
Riscurile asociate dezvoltării necontrolate a IA în România sunt cu atât mai accentuate în contextul unei societăți deja vulnerabile la corupție și dezinformare. Necesitatea unei reglementări adecvate, a investițiilor în educație tehnologică și a unei strategii naționale coerente devine imperativă pentru a canaliza beneficiile acestei tehnologii fără a agrava fragmentarea socială sau securitatea națională. Fără o abordare prudentă și integratoare, IA riscă să devină instrument de control și manipulare mai degrabă decât de progres real.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic: Inteligența artificială se înscrie în narrativele conflictuale dintre o eră pre-digitală și aspirațiile de modernizare. Lipsa unui consens politic asupra regulamentării IA reflectă mai larg diviziunile ideologice și capacitatea instituțională redusă a statului român. Riscul esențial nu este tehnologia în sine, ci posibilitatea ca puterea publică să o monopolizeze pentru control electoral și supraveghiere, în contextul unei democrații semi-competitive cu instituții slabe.