Inflația în România se apropie de pragul de 11%, contrazicând așteptările Băncii Naționale care promitea o reducere a presiunilor inflaționiste. Scumpirile vizibile în coșul de cumpărături continuă să afecteze puterea de cumpărare a românilor, cu creșteri semnificative la produsele alimentare și de bază, generând nemulțumire în rândul populației și îngrijorări legate de stabilitatea economică.
În contextul acestei crize economice, Eugen Tomac prezintă un program de guvernare bazat pe austeritate, propunând măsuri de consolidare fiscală și reducere a cheltuielilor publice. Strategia se concentrează pe stabilizarea economiei și revenirea la o inflație controlată, cu promisiunea unei recuperări pe termen mediu, deși măsurile austere pot genera fricțiuni sociale pe termen scurt.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: Electoratul român este expus unei conjuncturi economice adverse (inflație apropiă de 11%), ceea ce generează vulnerabilitate la mesaje populiste și protest electoral. Propunerea de austeritate a lui Tomac se confruntă cu impedanța unei populații cu putere de cumpărare diminuată. Riscul politic major: dezalinierea între promisiuni instituționale (BNR) și realitate economică deteriorează încrederea în elită. Comportamentul electoral se va orienta către opțiuni anti-establishment sau către soluții percepute ca radicale pe dimensiunea stânga-dreapta redistributivă.