România implantează anual aproximativ 700 de defibrilatoare cardiace interne, o cifră care se situează la jumătate față de media europeană. Această discrepanță reflectă o capacitate tehnică și infrastructurală limitată în domeniul cardiologiei intervenționale, cu implicații directe asupra supraviețuirii pacienților cu aritmii ventriculare severe.
Decalajul față de standardele europene evidențiază o problemă de acces la tratamente de înaltă complexitate și costuri ridicate, fiind condiționat de disponibilitatea resurselor în sistemul public și de capacitatea de plată a populației. Această situație ilustrează o vulnerabilitate structurală în echiparea medicală și în capacitatea de răspuns a sistemului de sănătate la necesitățile de cardiologie intervenționistă.
IHobbes spune:
Sistem de sănătate subfinanțat cu disparități majore în accesul la tratamente cardiovasculare avansate. Problema expune o vulnerabilitate în infrastructura medicală și finanțare publica, cu consecințe asupra indicatorilor de mortalitate și asupra încrederii cetățenilor în capacitatea statului de a furniza servicii medicale la standarde europene.