Guvernul român intenționează să oblige Regia Autonomă a Patrimoniului și Protocolului de Stat (RA-APPS) să publice lista completă a imobilelor administrate și a beneficiarilor acestora. Măsura vine în contextul unei presiuni crescânde pentru transparență în gestionarea bunurilor de stat, fiind prezentată drept instrument de control asupra utilizării patrimoniului public și a vilelor de protocol.
Inițiativa, anunțată de membri ai Guvernului, se încadrează în narrativa anti-corupție și de responsabilitate fiscală. Susținători ai măsurii, precum Dan Resitnec, argumentează că "statul nu este moșia nimănui", subliniind necesitatea publicității în alocarea și folosirea resurselor aparținând colectivității. Decizia reflectă o tentativă de a răspunde cerințelor de transparență ale instituțiilor internaționale și presiunilor societății civile.
IHobbes spune:
Diagnosticul sugerează o manevră de consolidare a imaginii de reformă în guvernare, pe o temă cu rezonanță electorală puternică (anti-corupție, egalitate). Măsura urmărește legitimare politică în contextul unor tensiuni intra-coaliție și eroziune de încredere în instituții. Efectul electoral depinde de consistența implementării și de capacitatea guvernului de a transforma promisiunea în acțiune vizibilă; absența acesteia riscă amplificarea cinismului electoral.