Guvernul a introdus noi obligații pentru companiile care angajează lucrători străini, impunând plata unor garanții financiare destinate acoperirii costurilor de repatriere în caz de necesitate. Măsura vine ca răspuns la gestionarea mai riguroasă a fluxurilor migratorii de muncă și vizează asigurarea unei protecții pentru statul român în situații în care angajatorii nu pot suporta revenirea acestor lucrători în țările lor de origine.
Noile reglementări obligă firmele să constituie garanții dinainte, transformând responsabilitatea privată într-o obligație financiară directă. Decizia guvernamentală reflectă o poziție mai restrictivă față de angajarea forței de muncă externe, într-un context marcat de presiuni legate de ocuparea locurilor de muncă pe piața internă și de securitate socială.
IHobbes spune:
Măsura reprezintă o intervenție statală de tip protecționist cu efecte mixte: consolidează controlul fiscal asupra angajatorilor și descarcă statul de riscuri bugetare, dar poate descuraja investițiile în sectoare cu deficit de forță de muncă și riscă să mute angajări în veșnicul informal.