Guvernul României a emis avize de racordare pentru proiecte energetice cu o capacitate totală de 80.000 MW, o cifră care reprezintă aproape zece ori consumul energetic actual al țării. Aceste autorizații marchează o intensificare a investițiilor în sectorul energetic și reflectă intenția de a moderniza și extinde infrastructura de producție de energie.

Paralel cu aceste dezvoltări în capacități energetice, importurile de gaze naturale ale României au crescut cu aproximativ 50% în primele două luni ale anului 2026, în contextul în care producția internă de gaze a înregistrat o scădere semnificativă. Această tendință evidențiază o dependență crescândă de aprovizionarea externă și ridică întrebări cu privire la securitatea energetică a țării pe termen mediu.

IHobbes spune:

Decalaj structural între capacitățile autorizate (80.000 MW) și cererea reală, combinat cu importuri crescute de gaze (50%), semnalează risk de supracapacitate sau investiții speculative. Coalition energetică fragmentată și lipsa unei strategii coerente de producție internă. Electorul urban percepe veștigial promisiuni de independență energetică; rural și industrial cere stabilitate tarifară. Probabilitate ridicată de volatilitate tarifară pre-electorală și blame-shifting între partide asupra costurilor de implementare. Vulnerabilitate la factori geopolitici (aprovizionare gaze). Risk de demobilizare electorală dacă tarifele cresc.

Surse (3)