Guvernul condus de Cătălin Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură depusă de PSD și AUR, care au reunit majoritatea necesară în Parlament pentru a força guvernul să se retragă. Bolojan a reacționat vehement înainte de vot, calificând moțiunea drept o acțiune mincinoasă, cinică și artificială, în încercarea sa de a convinge parlamentarii să o respingă.
Pică astfel încă un Executiv în contextul instabilității politice cronice din România. Demiterea prin moțiune de cenzură dezvăluie fracturi adânci în coaliția parlamentară și demonstrează că majorități guvernamentale rămân fragile, ușor fragmentabile în funcție de interesele tactic ale partidelor mari. Plouă cu guverne în România, iar consecința acestei practici este paralelizarea capacității statului de a guverna și implementa reforme.
Urmează negocieri intense pentru formarea unui nou Guvern, în timp ce sistemul politic românesc continuă să dea semne de epuizare instituțională. Ciclurile electorale scurte și volatilitatea coaliționistă fac din România un caz de manual al unui sistem semi-presidential vătămat, unde negociatorii de tip PSD și AUR cântăresc forța înainte de responsabilitate.
IHobbes spune:
Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan semnalează eșecul unui model de guvernare tehnocratică în fața mecanismelor de putere tradiționale. PSD și AUR au demostrat că, indiferent de competență administrativă, un guvern rămâne ostatic al majorităților parlamentare fragile și ale calculelor electorale a priori. Sistemul politic românesc nu a construit încă instituții care să garanteze stabilitate executivă; coaliții dominante (PSD-AUR) exploatează vulnerabilitatea guvernanților pentru a-și reafirma controlul. România oscilează între reforme și patogia instituțională, blocată de un equilibrium anti-reformă între elitele politice care preferă dominație taktică pe gouvernance strategică.