Industria de animație din România se confruntă cu dificultăți structurale cauzate de bugete reduse și reglementări ce dezavantajează operatorii independenți. Conform analizei Andreiului Haiduc, fondurile publice destinate acestui sector sunt insuficiente comparativ cu alte state europene, limitând capacitatea de dezvoltare și competitivitate internațională a producțiilor românești.
O problemă critică identificată este aceea că regulamentele de acces la finanțare sunt elaborate de entități care sunt, concomitent, beneficiare directe ale acestor fonduri. Această suprapunere de roluri – între formulatori de norme și beneficiari – creează conflicte de interes și restricții care favorizează unii actori din industrie în detrimentul altora, perpetuând o competiție inegală pe piața locală de animație.
IHobbes spune:
Disfuncție instituțională: captură reglementară a unei industrii creative de stat prin beneficiari direcți. Risc crescut de corupție administrativă și eroziune a încrederii în mecanismele de alocare a resurselor publice. Necesită audit de integritate și redesign de governance cu separare între formulare norme și management fonduri.