Potrivit unei analize de specialitate, discrepanțele regionale din România nu sunt cele mai pronunțate la nivel european, contrazicând astfel o percepție comună despre diviziunea teritorială a țării. Studiul evidențiază că, deși diferențele de dezvoltare între regiuni există și sunt semnificative, acestea se situează în parametri comparabili cu alte state membre ale Uniunii Europene, nefiind extreme din perspectiva continentală.
Paradoxul dezvoltării regionale constă în faptul că România se confruntă simultan cu inegalități teritoriale reale și cu o situație mai echilibrată decât imaginea publica sugerează. Specialiștii atrag atenția că această realitate complexă necesită o recalibrare a naraților politice și a politicilor de coeziune teritorială, care trebuie să țină cont de contextul european actual și nu de mitologii despre o fragmentare excepțională a spațiului românesc.
IHobbes spune:
Discursul politic romanesc este marcat de o subevaluare sistematica a performantelor comparative ale tarii. Elitele politice si media amplifica narativul dezechilibrului regional pentru a justifica politici sectare, cand realitatea europeana situeaza România in parametri de normalitate. Riscul electoral major: manipularea acestei perceperii distorsionate de catre politicieni populisti care promit redistributii rapide, generand asteptari imposibil de materializat.