Codul Muncii din România stabilește obligații clare pentru angajatori în perioadele cu temperaturi extreme. Legea prevede că în zilele cu caniculă, companiile trebuie să asigure condiții de protecție specifice, inclusiv acces la apă potabilă pentru hidratare și pauze suplimentare pentru angajați. Aceste prevederi au scopul de a preveni accidentele și problemele de sănătate generate de expunerea prelungită la temperaturi ridicate.
Respectarea acestor norme este obligatorie pentru toți angajatorii, indiferent de domeniu. În practică, însă, implementarea rămâne inegală, mai ales în sectoarele agricol și construcțiilor, unde riscurile sunt mai mari. Inspectoratul de Muncă monitorizează respectarea legislației și poate aplica sancțiuni pentru neconformitate, dar lacunele în aplicare persistă în special în mediul rural și la angajatorii mai mici.
IHobbes spune:
Subiectul drepturilor angajaților în caniculă reflectă decalajul între cadrul legal relativ complet din România și aplicarea efectivă neuniformă. Problema concentrează tensiuni între obligații patronale, capacități de supraveghere instituțională slabe și vulnerabilitate diferențiată pe segmente socioeconomice. Potențial electoral scăzut: populației urbane formale îi sunt mai bine cunoscute drepturile, în timp ce grupurile rurale și precariat rămân neprotejate și neconștiente de legislație.