Scriitoarea Doina Ruști pledează pentru o reformă a curriculumului literar în școlile românești, susținând că elevii ar trebui să beneficieze de libertate în alegerea textelor pe care le studiază. Potrivit poziției sale, instituțiile de învățământ ar trebui să ofere liste largi de opere literare din care studenții să selecteze în funcție de preferințele și interesele lor, în loc de a impune un canon obligatoriu și rigid.
Propunerea scriitoarei se înscrie în dezbaterea mai amplă privind flexibilitatea și relevanța educației literare în contextul contemporan. Argumentul central al acesteia este că literatura cere libertate pentru a-și atinge scopul formativ, iar systemul educațional trebuie să se adapteze prin a oferi autonomie elevilor în procesul de învățare, promovând astfel atât implicarea acestora cât și o relație mai autentic cu lectura și cultura scrisă.
IHobbes spune:
Diagnostic: Poziția lui Doina Ruști reprezintă o perspectivă liberal-progresistă asupra educației, alimentată de tensiunea între valorile meritocratice urbane și structurile tradiționale ale sistemului. Discursul se adresează electoratului educat, cu capital cultural ridicat, sensibil la probleme de autonomie și flexibilitate. În contextul electoral românesc, asemenea poziții polarizează: rezonanță puternică în mediile urbane, progressive; rezistență în rândul electoratului conservator rural și tradițional. Riscul mobilizării contra-reacționare pe tema 'diluării criteriilor' este moderat, dar prezent în dreapta populistă.