Instabilitatea politică din România se reflectă direct în costurile de finanțare ale statului. Potrivit rapoartelor Bloomberg, România se împrumută la dobânzi depășind 7%, nivel semnificativ mai ridicat decât în perioade de stabilitate guvernamentală. Ministerul Finanțelor gestionează astfel costuri majorate ale datoriei publice, presiune care se poate transmite asupra bugetului de stat și al capacității de investiții publice.
Criza politică persistentă afectează încrederea investitorilor și capacitatea pieței de a absorbi emisiuni de obligațiuni guvernamentale la condiții favorabile. Această dinamică creează un cerc vicios: slăbiciunea guvernanței determină o primă de risc mai mare, care la rândul ei limitează flexibilitatea fiscală a executivului și poate agrava deteriorarea performanței macroeconomice, intensificând presiunile asupra stabilității politice.
IHobbes spune:
Diagnostic: România se află într-o capcană de credibilitate fiscală determinată de fragmentarea coaliției și slăbiciunea instituțională. Criza politică recidivantă ridică percepția riscului suveran, majorând costul capitalului și constrângând finanțarea deficitelor bugetare. Absența unui bloc politic dominant și predictibil face imposibilă semnalarea unui angajament credibil față de consolidarea fiscală, perpetuând premiile de risc pe piețele de capital. Efectul cumulativ amenință sustenabilitatea datoriei și capacitatea de investiție în reforme structurale.