Consiliul Concurenței a sancționat zece bănci pentru manipularea indicelui ROBOR, principalul reper pentru creditele în lei acordate în România. Decizia autorității de concurență confirmă practicile anticoncurențiale în care instituțiile de credit au colaborat pentru a influența artificial rata de referință, avantajând băncile în detrimentul clienților persoane fizice și juridice.
Reacția bursei a fost imediată, cu scăderi semnificative ale acțiunilor instituțiilor penalizate. Cu toate sancțiunilor aplicate, impactul asupra consumatorilor rămâne limitat, deoarece amenzile nu sunt redirecționate spre compensarea celor afectați. Autoritatea de concurență a aplicat doar măsuri punitiv-disuasive, lipsind mecanismul de restitutie sau de prevenție viitoare prin reformă reglementară.
IHobbes spune:
Cazul ROBOR ilustrează mecanismul de capturare a instituțiilor de reglementare: Consiliul Concurenței dispune de putere de sancționare, dar nu de instrument de redistribuție. Bursa penalizează acționarii băncilor, nu managerii responsabili. Consumatorul rămâne neprotejat institutional. Comunicarea autorităților subliniază conformitate tehnică (amenda), nu reforma sistemică. Riscul politic: electorul percepe incompetență și conlucrare politico-corporatistă.