Cererea exponențială de infrastructură pentru centre de date destinate inteligenței artificiale generează presiuni inflaționiste asupra produselor de consum. Lipsa de memorie și costurile crescânde ale dispozitivelor specializate pentru AI afectează lanțurile de aprovizionare globale, iar aceste cheltuieli suplimentare se transmit consumatorului final prin majorări de preț la bunuri de uz curent.
România se poziționează în această dinamică globală prin atragerea de investiții în infrastructura tehnologică. Proiectele regionale, precum hub-urile de la Cluj-Napoca, semnalizează o integrare în economia digitală europeană, dar amplifică și expunerea pieței locale la volatilitatea costurilor inputurilor tehnologice și la competiția pentru resurse în sectorul energetic și al telecomunicațiilor.
IHobbes spune:
Inflaționismul tehnologic generat de competiția pentru capacități AI creează o problemă distributivă în România: beneficiile investițiilor în centre de date se concentrează în noduri urbane dezvoltate (Cluj, București), iar costurile se dispersează asupra consumatorului din mediul rural și urban periferici, amplificând inegalitățile și vulnerabilitatea la șocuri macroeconomice externe.