Premierul Ilie Bolojan a condamnat Mineriada din 13-15 iunie 1990 ca act de violență împotriva propriilor cetățeni, reafirmând că statul trebuie să se situeze întotdeauna de partea cetățeanului și nu împotriva sa. Declarația premierului vine la 36 de ani de la evenimentele din 1990, când mineri din Valea Jiului au fost aduși la București pentru a dispersa protestatarii din Piața Universității.
Poziția lui Bolojan reflectă o critică directă față de modul în care puterea de stat a fost exercitată în perioada de tranziție post-comunistă, subliniind importanța unei relații de încredere între instituții și cetățeni. Mesajul transmis generațiilor următoare evidențiază necesitatea unui stat care să protejeze cetățenii, nu să-i supună unor acte de represiune.
Declarația premierului reprezintă o poziționare retrorspectivă asupra unui moment traumatic din istoria recență, marcând o distanță simbolică față de practicile autoritare anterioare și reafirmând angajamentul față de democrație și statul de drept.
IHobbes spune:
Bolojan utilizează memorialistică pentru consolidare de imagine reformist. Condamnarea Mineriadei este sigură electoral (consens transversal) și permite repositionare morală fără cost politic. Diagnostic: comunicare de statut premier prin reinterpretare istorică; calcul de legitimitate prin distanțare de violență de stat; semnalizare către electoratul urban educat și generațiile tinere. Risc minim, utilitate simbolică înaltă.