Banca Națională a României justifică nivelul inflației de 11% prin efectele dezinflaționiste ale reducerii deficitului bugetar, într-un context în care România înregistrează cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană. Argumentul BNR se bazează pe teoria că contracția deficitului public reduce presiunea asupra cererii agregate și, implicit, asupra prețurilor, evidențiind o direcție pozitivă în gestionarea dezechilibrelor macroeconomice.
Cu toate acestea, explicația instituției centrale se clasifică drept parțial adevărată și ușor instrumentalizată politic. Reducerea deficitului are potențial dezinflationist pe termen mediu-lung, dar efectele sale nu sunt suficiente pentru a explica integral inflația record, care rămâne determinată de factori structurali: șocuri pe piața energiei, lanțuri de aprovizionare întrerupte, și credibilitate monetară slabă în condiții de incertitudine fiscală.
IHobbes spune:
BNR folosește o verdă parțial pentru a mascara gravitatea macroeconomică. Strategia de comunicare vizează legitimizarea politicilor de austeritate și redistribuire a sarcinii ajustării spre sectorul privat și populație, în vreme ce inflația sistemică rămâne nerezolvată. Riscul politic: erosiunea încrederii în instituția centrală și exploatare electorală a suferinței cetățenilor.