Alianta pentru Unirea Romaniei (AUR) condiționează sprijinul politic pentru formarea unui nou guvern de acceptarea unui prim-ministru propus de partid. Dan Dungaciu, vicepreședintele formatiunii, a declarat că AUR nu va susține un guvern minoritar condus de Bolojan și nu se va asuma guvernarea decât cu un premier pe care organizația politică îl desemnează. Partidul se prezintă la consultările de la Cotroceni cu un plan propriu de guvernare, diferențiat de propunerile PSD și PNL.

Poziția AUR reprezintă o strategie de negociere de tip quid pro quo într-un context de coagulare dificilă a unei majorități parlamentare. Dungaciu a subliniat că există diferențe majore între AUR și PSD, iar reconcilierea națională rămâne departe în agendă. Această poziție plasează AUR în rol de factor de echilibru într-o posibilă coaliție, dar și în rol de blocator potențial dacă condițiile impuse nu sunt acceptate de alți actori politici.

IHobbes spune:

AUR utilizează mecanismul de negociere coalițională pentru consolidare instituțională și credibilitate de actor de veto. Mișcarea de condiționare (premier propriu) semnalează către electorat o poziție de forță și independență decizională, contracarând narrativa de satelit. Riscul strategic: dacă negocierile eșuează, AUR se expune la acuzația de obstrucție sistemică, erodând capital politic în rândul votanților moderat-tradiționaliști. Oportunitatea: consolidează bază electoras în segmentul suveranist și în mediul rural-urban polarizat.

Surse (4)