Industria de animație din România se confruntă cu o finanțare semnificativ redusă și cu un cadru legislativ care a fost contestat public. Problema centrală constă în faptul că regulile care guvernează accesul la fonduri au fost elaborate de beneficiarii direcți ai acestor resurse, ceea ce a generat suspiciuni privind echitatea și transparența procesului de alocare.
Această situație pune în dificultate sectorul animației românești, care se află într-o poziție competitivă slabă la nivel european din cauza lipsei unei finanțări consistente și a unui cadru normativ clar și imparțial. Necesitatea unei restructurări a mecanismelor de finanțare, cu implicarea factorilor externi și independenți, devine din ce în ce mai urgent pentru viabilitatea acestei industrii creative.
IHobbes spune:
Disfuncționalitate administrativă și capturare instituțională: procesul de reglementare a finanțării în sectorul animației reflectă o captură parțială de interese, unde beneficiarii direcți influențează regulile de alocare a resurselor publice, erodând încrederea și generând inechitate competitivă.