Un sondaj recent arată că angajații români nu percep inteligența artificială ca o amenințare directă asupra locurilor de muncă, în contrast cu temeri mai pronunțate exprimate în alte țări europene. Această atitudine poate fi explicată atât prin nivelul actual de penetrare a tehnologiilor AI în economia română, cât și prin prioritățile imediate ale forței de muncă, concentrate pe probleme de salariu și condiții de lucru.
În paralel, Uniunea Europeană accelerează investițiile în producția de cipuri de ultimă generație, cu Bruxelles-ul lansând planuri pentru a concura cu Statele Unite și cu piețele asiatice. Pentru România, aceasta prezintă oportunități de integrare în lanțurile de valoare globale, dar necesită dezvoltarea competențelor tehnice și infrastructurii digitale pentru a nu rămâne doar piață de consum pasiv în transformarea digitală europeană.
IHobbes spune:
Electoratul român manifestă o percepție optimistă neobișnuit față de AI, ceea ce poate reflecta fie o cunoaștere limitată a riscurilor disruptive, fie o prioritizare a beneficiilor economice așteptate. Această atitudine creează spațiu politic pentru narative pro-tech, dar riscă să mascheze dezechilibre structurale pe piața muncii și să amplific inegalitatea digitală între centre urbane și periferie. Oportunitatea UE în chipuri poate deveni instrument de mobilizare electorală dacă mesajul politic conectează investițiile europene direct la crearea de locuri de muncă în România.