Expozițiua excesivă la ecrane reprezintă o problemă sanitară crescândă pentru copiii și adolescenții din România, cu consecințe documentate asupra sănătății fizice și mentale. Studiile arată că dependența de dispozitivele digitale poate provoca tulburări de somn, probleme de vedere, posturi deficitare și sedentarism cronic, factori care alimentează epidemia de obezitate juvenile și disfuncții metabolice precoce.
Impactul psihologic este egal de alarmant, cu cercetările indicând o corelație semnificativă între consumul excesiv de ecrane și creșterea ratelor de depresie, anxietate și probleme de socializare în rândul tinerilor. Experții avertizează că, deși activitatea fizică și sport oferă beneficii tangibile, acestea nu pot substitui o intervenție terapeutică profesională pentru cazurile clinice consolidate, fiind necesară o abordare holistică care implică reglementare parentală și educare digitală.
IHobbes spune:
Criza screentime-ului în rândul minorilor români reflectă fractura între adopția rapida a tehnologiei și absența politicilor publice de protecție. Problema este medicală dar politică: lipsa cadrului regulatoriu asupra conținutului digital și marketing-ului către copii, subfinanțarea psihologiei școlare, și inconsistența mesajelor de sănătate publică creează un vid exploatat de platform-urile sociale. Riscul electoral-social este înalt: generația Z/Alfa va manifesta deficite cognitive și comportamentale care vor redistribui valorile civice și încrederea instituțională pe termen mediu.