După un an de mandat, Nicușor Dan se confruntă cu o apreciere mixtă a românilor privind performanța sa prezidențială. Analiza opiniei publice relevă o divizare între segmentele care apreciază abordarea tehnocratică și reformistă a președintelui și cele care critică ritmul lent al schimbărilor structurale în domeniile justiției, sănătății și educației.
Gradul de satisfacție rămâne oscilant, influențat de contexte economice, dezechilibre teritoriale și polarizarea politică din coaliția parlamentară. Deși inițiativele anti-corupție și de modernizare instituțională au generat așteptări, implementarea lor lentă și comunicarea prezidențială deterioată au diminuat capitalul politic inițial al lui Dan, plasând Președinția într-o poziție de consolidare mai degrabă decât de avans electoral.
IHobbes spune:
Diagnostic: Mandat prezidențial în fază de eroziune încipientă. Nicușor Dan deține capital politic fragmentat – fort la urbani educați și anticorupție, slab la rurali și clase vulnerabile. Dinamica coaliției parlamentare restricționează agenda prezidențială. Riscul politic principal: cristalizarea unei imagini de incompetență executivă (contrast promisiuni vs. rezultate). Scenariu probabil: statut quo cu susținere scândată, dependent de criza economică și comportamentul justiției. Vulnerabilitate: lipsă de bază politică instituționalizată proprie.