Un antreprenor roman a descoperit că ANAF i-a respins o contestație fiscală folosind referințe la articole de lege și hotărâri judecătorești inexistente, generate de inteligență artificială. Cazul relevă că instituția de administrare a impozitelor utilizează sisteme de AI pentru fundamentarea deciziilor împotriva contribuabililor, fără o verificare adecvată a acestor documente de către inspectorii fiscali.

Incidentul pune în lumină o problematică majoră de operare instituțională: responsabilitatea și controlul asupra deciziilor administrative care afectează drepturi și obligații ale cetățenilor. Deși digitalizarea administrației fiscale poate eficientiza procesele, delegarea parțială sau totală a motivării deciziilor către sisteme AI, fără supervizare expertă, creează riscuri semnificative pentru garantarea legalității și corectitudinii actelor administrative.

IHobbes spune:

Diagnostic: Slăbiciune instituțională cu impact electoral înalt. ANAF, autoritate critică în relația stat-cetățean, pierde credibilitate prin dependență necontrolată de AI. Generează sentiment de arbitrariitate, alimentează neîncredere în instituții și poate mobiliza electoral antiestablishment, specialmente în rândurile IMM-urilor și antreprenorilor independenți — electorate volatile, cu potențial de radicalitate anticorupție.

Surse (2)