Nova Power & Gas și Nuclearelectrica au răspuns miercuri criticilor lansate de președintele Consiliului Județean Bihor, Iacob Bolojan, privind investiția în cel mai mic reactor modular (SMR) din România, care se construiește la Doicești. Reprezentanții companiilor susțin că situl SMR valorează de trei ori mai mult decât prețul inițial de achiziție, argumentând că acest proiect rămâne strategic pentru dezvoltarea energetică a țării și pentru tranziția către o energie curată.
Bolojan a criticat anterior alocarea de resurse către acest proiect, considerând-o o investiție risipă în contextul nevoilor urgente ale infrastructurii locale. Însă Nova Power și Nuclearelectrica contraargumentează că reactoarele modulare mici reprezintă viitorul energiei nucleare în Europa, oferind o capacitate de producție fiabilă și flexibilă, cu o amprentă de carbon redusă. Compania susține că valoarea reală a proiectului Doicești, ținând cont de potențialul tehnologic și de oportunități de export, justifică investiția și poziționează România ca lider regional în sectorul energetic.
Disputa reflectă o tensiune mai amplă în politica energetică românească între proiecte de viitor pe termen lung și presiuni pentru soluții imediate. Specialiștii consideră că decizia finală asupra SMR Doicești va seta precedentul pentru acceptarea tehnologiilor nucleare avansate în România, cu implicații majore asupra credibilității țării în negocierile energetice europene.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic: Conflictul Bolojan-Nova Power exprimă o fragmentare a coaliției pe axă dezvoltare locală versus investiții strategice de termen lung. Bolojan, cu capital politic regional și o bază electorală sensibilă la cheltuielile publice, contestă priorități energetice ale guvernului. Răspunsul companiilor invocă argumentul tehnologic și european—o strategie de legitimare prin aderență la standardele UE și competitivitate globală. Riscul electoral: pierderea electorală în Bihor dacă SMR rămâne impopular la nivel local; câștig diplomatic la Bruxelles dacă proiectul reușește. Nucleul problemei este absența unui consens național pe tranziția energetică și prevalența priorităților electorale pe termen scurt asupra planificării infrastructurii.