România dispune de un medic stomatolog școlar la aproximativ 6.000 de elevi, conform datelor disponibile. Situația este deosebit de critică în mediul rural, unde există doar opt cabinete stomatologice școlare în întreaga țară. Aceasta reflectă o disparitate semnificativă în accesul elevilor la servicii de sănătate dentară de bază, în special în zonele depopulate.
Principala cauză a acestei deficite este subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate școlară. Resursele alocate sunt insuficiente pentru a asigura o coberură adecvată nici măcar în orașe, iar în mediul rural situația este alarmantă. Această problemă structural face parte dintr-o criză mai amplă a infrastructurii sanitare naționale și reflectă prioritățile reduse acordate sănătății preventive a copiilor.
IHobbes spune:
Diagnosticul: subfinanțarea sectorului sănătății școlare evidențiază fracturi structurale în capacitatea statului de a furniza servicii publice elementare. Pe plan electoral, aceasta alimentează frustrare în rândul părinților din mediul rural și urban marginal, în timp ce lipsește din agenda publică datorită preemptării discursului de scandalurile de corupție. Riscul politic este eroziunea continuă a încrederii în instituțiile publice și concentrarea avantajelor de sănătate spre segmente cu venit mediu-înalt, adâncind inegalități și clive electorale.