România se confruntă cu prețuri ridicate la energia electrică din cauza factorilor structurali legați de producție și distribuție. Potrivit președintelui Asociației Energiei din România, problema nu rezidă în volumul total de energie produs, ci în capacitatea de a o genera la momentele când este cu adevărat necesară și prin intermediul surselor eficiente. Decalajul dintre cerere și ofertă în anumite perioade ale zilei și anului determină constrângeri pe piața de energie și volatilitate a prețurilor.
Lipsa unei strategii coerente de echilibrare între producția din surse regenerabile, capacitățile de stocare și cererea variabilă a consumatorilor generează costuri suplimentare pentru sistem. România produce energie suficientă pe plan general, dar management-ul deficient al resurselor în intervalele de vârf consumului și absența unor mecanisme de reglare adecvate forțează achizițiile de urgență la prețuri ridicate, care se reflectă ulterior în facturile consumatorilor finali.
IHobbes spune:
Criza energetică românească nu este de deficit de producție, ci de planificare defectuoasă și management fragmentat al cererii-ofertei. Dependența de importuri în momentele de vârf și falta unui sistem de stocare performant ampllifică volatilitatea prețurilor. Problema structurală revine la lipsa coeziunii între politica energetică, investițiile în infrastructură și capacitatea instituțiilor de reglare de a anticipa și gestiona fluctuațiile. În context electoral, aceasta alimentează nemulțumirea urbană și risipă de capital politic pentru guvernanți.