Ministrul Economiei, Irineu Darău, a clarificat în cadrul unor consultări privind programul SAFE că localizarea totală a producției este imposibilă din punct de vedere practic și economic. Oficial, România nu poate fabrica în totalitate pe teritoriul său toate componentele necesare pentru sistemele de apărare, ci doar o parte semnificativă dintre ele. Obiectivul real al programului nu este autarhia productivă, ci dezvoltarea capacităților industriale locale și transferul de tehnologie în sectorul apărării.
Poziția ministerului reflectă o abordare pragmatică a integrării industriale: în loc să urmărească o localizare de 100%, strategia se concentrează pe creșterea valorii adăugate pe plan intern și pe consolidarea lanțurilor de aprovizionare regionale. Aceasta permite României să își modernizeze industria de apărare fără a sacrifica competitivitatea și eficiența, menținând în același timp angajamentele față de alianțele NATO și parteneratele internaționale de cooperare militară.
Declarația ministrului Darău semnalează realismul în gestiunea așteptărilor publice și industriale: programul SAFE urmărește consolidarea tehnologică și instituțională a sectorului apărării, mai degrabă decât doar substituția importurilor prin producție locală. Această strategie se aliniază cu trendurile globale de specializare și integrare în lanțurile de valoare ale apărării.
IHobbes spune:
Guvernul adoptă o poziție de temporizare și pragmatism pe SAFE, evitând promisiuni de autarhie industrială pe care nu le poate menține. Diagnosticul politic: mesajul oficial prioritizează 'transfer de tehnologie' în defavoarea 'localizării 100%', semnalând că România negociază din pozitie slabă și acceptă dependență parțială. Riscul comunicațional: mesajul poate fi interpretat de electoratul nationalist ca capitulare, dar și de piața locală drept realism. Comportament electoral probabil: creștere mică a scepticismului în mediul industrial despre capacități de renegociere, pero acceptare de facto în rândurile pragmatice urbane.