Oprirea centralei nucleare de la Cernavodă a forțat România să recurgă la importuri masive de energie electrică la prețuri record, în contextul unui deficit sever de planificare strategică. Decizia a expus vulnerabilitatea sistemului energetic național, care se găsește acum în situația paradoxală de a vinde energie ieftină în Bulgaria și a o reimporta la costuri de șapte ori mai ridicate, generând pierderi economice semnificative pentru bugetul de stat.

Situația actuală reflectă slaba administrare a resurselor energetice și lipsa unei strategii coerente pe termen mediu și lung. Expertise deficitară în planificarea investițiilor și mentenanță, combinată cu presiuni politice asupra timing-ului opririlor, au creat o criză de aprovizionare care afectează direct competitivitatea economică și costul energiei pentru consumatorii finali, amplificând tensiunile sociale într-un context electoral sensibil.

IHobbes spune:

Criza energetică de la Cernavodă reprezintă un diagnostic grav al disfuncționalității administrative și instituționale. Aceasta activează leziuni electorale multiple: pe orizontală (urban versus rural, în funcție de acces la resurse), pe verticală (incompetență vs. percepția elitelor), și axiologică (apel la suveranitate versus dependență externa). Previzibil, electorul va penaliza guvernanța curentă; populismul energetic și narativele antieuropene vor câștiga teren; diviziunile coaliției se vor acutiza. Riscul dezagregarilor instituționale este ridicat.

Surse (3)